Călăuzitor spre lumina vieții

Descriere

Călăuzitor spre lumina vieții. Drumul pastoral străbătut de preotul Dumitru C. Soare. Roman biografic

Această lucrare impresionantă este dedicată părintelui Dumitru C. Soare (1926–1990), o figură luminoasă a Bisericii Ortodoxe Române din a doua jumătate a secolului XX: preot iconom stavrofor, teolog, director al Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, consilier patriarhal pentru relații externe. Este, așadar, o biografie de autoritate, dar și una de suflet, scrisă de fiica părintelui, care, cu emoție și respect, a reconstituit cu migală drumul vieții sale.

Autoarea propune un roman biografic de largă respirație, construit nu doar pe baza amintirilor personale, ci și a jurnalelor, manuscriselor, documentelor oficiale, predicilor, scrisorilor, fotografiilor, obiectelor și atmosferei în care s-a format și a trăit tatăl său. Avem de-a face cu un roman-memorial, o evocare deopotrivă familială și socială, istorică și duhovnicească. În paginile sale se întretaie biografia individuală cu destinul unei epoci: perioada interbelică, anii tulburi ai războiului, instaurarea regimului comunist și deceniile de după, toate filtrate printr-un destin de vocație și sacrificiu.

Cartea este organizată în patru părți ample: Promisiunea, Predestinat pentru preoție, Îndrumător duhovnicesc spre lumina vieții și Dincolo de bariere, fiecare cuprinzând câte șapte capitole, sugerând simbolic ideea unei săptămâni de creație spirituală, iar succesiunea celor patru părți urmărește anotimpurile unei vieți omenești. Stilul narativ este limpede, cald, cu inserții de jurnal, dialog, evocare și portretistică detaliată. Dincolo de datele biografice, romanul are o mare valoare documentară și spirituală.

Cititorul va descoperi nu doar o biografie de preot, ci și o veritabilă cronică a vieții bisericești din Ardealul postbelic, a spiritului de jertfă, a relației dintre om și comunitate, dintre Biserică și stat, dintre credință și ideologie. Părintele Dumitru Soare a slujit nu doar ca paroh sau director, ci mai ales ca „călăuzitor spre lumina vieții” pentru sutele de oameni cu care a intrat în contact. Fiecare episod narat de fiica sa capătă o profunzime duhovnicească aparte, fie că este vorba despre copilăria sa, anii de seminar, viața de familie, pastorala din satele ardelene, activitatea editorială sau suferințele din ultimii ani de viață.

Importanța acestei cărți nu este doar literară și biografică, ci și educativă. Autoarea oferă un model de filialitate culturală și spirituală. Cu sensibilitate, dar și cu rigoare, reconstituie nu doar o viață, ci și o lume, o epocă, o constelație de valori. Cartea devine astfel un sprijin pentru „zidurile culturii românești”, un act de recuperare a memoriei și o invitație la meditație asupra rostului vieții trăite cu credință și rost.

Doamna Cornelia Mihaela Grosu-Soare se așează prin acest roman biografic între scriitorii care știu să salveze de la uitare nu doar o personalitate, ci și ethosul unei epoci, să transforme experiența individuală în patrimoniu afectiv național.

Vasile Poenaru