O poveste foarte bine spusă

Rupea, leagănul meu transilvan este cartea în care un copac desfrunzit, o cetate în ruină și mirosul de clătită arsă ajung să spună, împreună, o poveste. De la prima pagină, Gerhard Puri ne conduce, aproape fizic, în bucătăria de pe Strada Cetății, unde masa de lemn, dulapul deschis și scaunele „martori tăcuți” așteaptă să vină cineva să se așeze. Așa scrie autorul: lăsându-ne să locuim alături de el, împărtășind cu noi culorile, mirosurile și tăcerile lui.

E un dar rar acesta – să poți transforma amintirea în scenă, iar scena în poveste care se citește pe nerăsuflate. Gerhard Puri are simțul detaliului care luminează: albastrul ochilor bunicii, gestul unui ofițer rus care mângâie obrazul unui copil în mijlocul războiului, rușinea și mila stârnite de un urs dansator în piața orașului. Fiecare astfel de imagine e redată cu o precizie și o căldură care nu se învață – se poartă în suflet, ca o moștenire.

Cartea îl urmărește pe autor în perioada bucureșteană a anilor de război și apoi la Rupea (unde s-a refugiat familia lui) – orașul pe care sașii transilvăneni îl numesc Reps și pe care copilul, apoi adolescentul Gerhard Puri, îl descoperă „în cercuri tot mai largi, ca pe o lume care se lăsa cucerită încet”. Istoria mare – bombardamentele, trecerea frontului, deportările, anii grei ai comunismului timpuriu – pătrunde în aceste pagini nu ca informație rece, ci ca experiență trăită la înălțimea unui copil, apoi a unui tânăr care învață, treptat, cât de fragilă poate fi lumea din jurul lui.

Dar tocmai pentru că știe să povestească, autorul nu ne lasă doar cu greul istoriei. Alături de suferințe, găsim momentele de bucurie: taberele din verile anilor de școală, libertatea și frenezia mersului cu bicicleta prin Țara Bârsei, legendele Cetății spuse de bunic la asfințit, primele fascinații pentru muzică și pentru științele exacte, prieteniile care rămân vii dincolo de despărțiri. E o carte în care fiecare biserică fortificată vizitată în trecere, fiecare preot de sat dispus să mai povestească o legendă, fiecare drum parcurs pe bicicletă devine, prin condeiul lui Gerhard Puri, literatură – nu doar mărturie.

Ca editor, am citit acest manuscris cu sentimentul rar de a fi condus de un povestitor care știe exact unde să se oprească, unde să lase tăcerea să vorbească, și unde să reia firul cu o imagine care rămâne. E o carte scrisă cu sufletul – iar cititorul simte aceasta la fiecare pagină.

O recomandăm nu doar celor legați, prin obârșie sau afecțiune, de Transilvania și de lumea sașilor, ci oricui știe să prețuiască o poveste bine spusă – pentru că aceasta, înainte de orice, este o poveste foarte bine spusă.

Vasile Poenaru

Despre autor

În dimineața de 9 decembrie 1941, în Bucureștiul îngropat sub zăpezi dezlănțuite, care înghițeau cu totul casele patriarhale ale cartierelor mărginașe, s‑a născut într‑o familie de sași un băiat cu chipul luminat de magneticii săi ochi puri de copil. Tatăl său lupta pe front în ținuturile înghețate ale Rusiei, la portile Crimeei. În tot acest timp, pruncul abea născut a rămas în grija Mamei și a bunicilor materni.

Primii ani i-a petrecut în Rupea, un orășel din Transilvania, între Brașov și Sighișoara, unde lumea era încă destul de mică pentru a fi cuprinsă cu mintea unui copil. La optsprezece ani, a plecat la Universitate, mai întâi la Craiova, apoi la Timișoara, în inima Banatului. În anul al patrulea de studii, și‑a întemeiat propria sa familie împreună cu Maria, studentă la științele agricole. Ca tânăr asistent universitar s‑a dedicat cercetării, obținândîn anul 1974 titlul de doctor inginer.

În anii 1990–1991 a emigrat împreună cu soția sa, cu cei doi copii, Kristina și Werner, cu ginerele Marian și nora Mădălina, în Republica Federală Germania, țara strămoșilor săi îndepărtați.

Ajuns la vârsta deplinei maturități, ascultând parcă glasurile strămoșilor săi, Gerhard Puri decide în anul 2019, să lase nepoților săi, un testament spiritual, ce se va transforma într-o cronică amplă, exemplar documentată, dar și bogată în restituiri cu caracter literar. Volumele sunt proiectate pe fundalul istoric al celor peste 850 de ani, de când strămoșii săi sași s-au stabilit pe pământul miraculos al Transilvaniei. Astfel a apărut, în Editura Coresi, în anii 2021- 2024, trilogia„Das Land”[Țara].

Cartea de față este o parte din această călătorie în timp, luminată de farurile nevăzute ale memoriei.

Monsieur Savon

Recenzii

Produse similare

Rupea, leagănul meu transilvan. Ediția alb-negru

Chei de aramă. Haikuuri

Veneticii. Roman

File frânte din Viața Iuliei Hasdeu

Acrobații peste lacrima lumii. Versuri